Ai avut vreodata impresia ca ceva te urmareste?...Eu am mereu!...Atunci cand ma uit spre viitor defapt observ ca ma uit spre trecut si in loc sa ma indrept spre lumina, o ceata neagra parca ma acopera formand o cusca.
Observ din ce in ce mai mult ca totul se misca atat de repede, iar eu raman in urma, privind nedumerita.
Oare este bine ca imposibilitatea de a reactiona e bine sa creeze in sufletul meu, al tau, o neliniste ce poate duce la o tristete profunda?...Nu stiu raspunsul, dar un lucru e sigur: reactia pe care o poti avea e involuntara. Cat ai vrea sa uiti tot, sa nu iti pese de anumite lucruri, sa nu te afecteze nimic, sa iti opresti lacrima si sa o transformi intr-un zambet.
Dar nu, nu este asa, trecutul conteaza si poate lasa amprente enorme in viitor, ori cat de alb ai vrea sa fie viitorul nu poate fi datorita umbrei ce intruchipeaza trecutul.
Poate, puterea este raspunsul, puterea de acontinua si de a trece peste, puterea de a lasa in urma, gandindu-te ce frumos a fost cat a fost sau luind totul ca o invatatura de minte, gandind totul pozitiv.
Este greu, nu pot spune ca este usor sau o cale de mijloc, o simt pe pielea mea, totul se invarte iar eu stau in mijloc urmarind jocul de noante: alb, negru si gri, pentru ca viata este reprezentata prin aceste noante...De ce?..Pentru ca in tesatura vietii, culorile sunt slabe, lasandu-se acoperite de noantele neexpresive.
Asa ca batalia dintre viitor si trecut nu se sfarseste lasnd gusturi amare, amaraciuni, suparari si neintelegeri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu