Un nou nivel!!!....

 ....Stai si te uiti, mai precis te holbezi la o cladire din beton imaginadu-ti libertatea si fericirea mult asteptata, aceste doua cuvinte par sa intruchipeze esenta denumirii de "LICEUL". La un siplu gand totul pare sa se schibe, tu poti spune ca ai devenit insfarsit cineva in societate, nu mai esti copilul din generala cu ochi mari si pierduti, NU! acum esti mare si poti spune ca ai capatat privirea mult dorita mostenita din licean in licean. Inocenta, naivitatea si credulitatea de acum isi fac bagajele, schimbandusi locuinta, dar nicio grija apartamentele nu raman gole, pai cum, vin noii chiriasi curiozitatea, gradomania si " dragostea advarata".
      "LICEUL", sau oaza de fericire unde pana si mirosul ti se pare schimbat, inspiri adanc si simti placutul miros de tutun amestecat cu nelipsita guma de mestecat,dar apoi expiri rapid doar nu este un iubit parfum de la Paris , aici poti cu usurinta sa urmaresti revistele de moda cu ultimele tendinte datorita nelipsitei concurente, da...si nu in ultimul rand nelipsitele stiri de actualiate, barfa, unde datorita ei poti intra in cel mai ravnit cerc de liceeni, popularii, unde te primesc daca ai o stire noua altfel se uita la tine de parca ai fi o molecula de praf lasata in bataia vantului si nu te astepta ca apoi sa te bage in seama a doua ora, ar fi un miracol doar daca nu ai bani multi si ai fi dispus sa lpsesti jumatae din anu scolar! Doamne fereste sa porti ochelari, aparat dentar, sa ai cumva pistrui , sa fi slabut la fizic cu pantalonii trasi pana in gat stransi cu cureaua si sa mai fi si primul din clasa, pai e clar, viata usoara nu vei avea, vei avea o adevarata aventura! Mult noroc! Partea buna e ca aici poti avea norocul sa iti gasesti prieteni adevarati de catarama ori iubirea vieti tale.
        In concluzie liceul ramane tot o cladire din beton unde  materiile si temele sunt dublate, un loc unde multe suflete sunt inghesuite in cateva sali de clasa, un loc unde certurile pot aparea dintr-un nimic, locul in care noile incercari sunt imbratisate. Da! Acesta este un nou nivel din viata, o noua experienta ce dureaza doar 4 ani din viata  ta de pamantean!

Vis,realizare,dorinta....

   Prima data porneşti cu-n vis, apoi visul se transforma în realizare, urmind din nou o dorinta. Acest ciclu interminabil incepe la o varsa frageda si se sfarseste...NU! Nici atunci cand nu poti vorbi nu te poti opri din a visa, a realiza si a dorii din nou, nici atunci cand iti dai ultima suflare. Mereu v-a exista o forma in care iti poti dori anumite lucruri, chear daca nu mai esti prezent sufleteste pe pamant, deoarece visele vor fi realizate de urmasii tai ce te vor reprezenta pe mai departe.
    Posibilitatea de a visa este infinita, nu exista nicio bariera sau capat de drum. Chear si un lucru banal reprezinta o dorinta pentru ca il doresti si totul poate fi relizabil, mai greu, mai usor, cu mai multa munca, sau mai putina, chear daca sudoarea de pe fruntea ta este prezenta sau nu. Totul depinde de tine sa iti permiti sau sa iti invingi teama de a visa, realiza si a dori din nou.
                   TOTUL ESTE POSIBIL INTR-O VIATA CU POSIBILITATI!

...Suflet putred...

   Stateam pur si simplu pe scaun, in curte intr-o bezna lipsita de orice sunet. Dar linistea a fost intrerupta de o piersica ce cazuse pe pamant. Privirea mi-a fost indreptata instantaneu catre ea si am privit-o cu atentie, era bine coapta si capatase o culoare delicata de portocaliu combinat cu rosu. Am vrut sa o ridic ,dar cealalta parte era batuta storcita si capatase culoarea neagra. 
    Acel mic fruct m-a facut sa ma gandesc mult, mult mai profund la ideea de "Putreziciune", la aceasta boala ce a patruns adanc in cele mai ascunse coltisoare ale lumii si ale sufletului, sub  anumite forme, denumite specific categoriei pe care o definesc: corupție, decadentă, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putrezire, stricăciune, viciu. Cea mai urata  si mai grava forma a bolii este cea a " Descompunerii morale ", din pacate este din ce in ce mai intalnita si poate reprezenta omul cu doua fete, omul nebun, omul nesimtit si prost, omul cu suflet putred, care te leaga la ochi cu vorbe dulci si veninoase zambete imbatatoare si priviri amenintatoare. Pentru ei, noi oamenii sanatosi reprezinta Prada, jucaria neajutorata atent selectionata. Singurul leac pentru acesti bolnavi ete " Calea putreziciunii" <inchisoarea>!!!

...in desert sau in ocean....

  A aparut un safrasit, dar de asemenea reprezinta si un nou inceput, mereu asta va reprezenta un capat de drum, o noua ruta.
   Asa cum cerul si cu pamantul nu se unesc deloc, totus dintr-un anumit nghi, cu o anumita privire, imposibilul  devine posibil si cele doua se unesc, de parca nicioadata nu au fost despartita ci mereu complectandu-se una pe alta, o parte solida si una gazoasa!
   La fel cum focul si apa mereu vor exista distrugandu-se una pe alta, ca doua forte magnetice atragandu-se una pe alta, dar in acelasi timp respingandu-se.
    Toate aceste lucruri nu difera de partea omeneasca, in care raul si binele impart acelai loc intr-o jumatate de corp, incercand sa coexiste imperuna in pace dar in acelasi timp distruganduse luptand pentru supravietuire.
   Din pacate albul si negrul nu se imbina, chear daca griul exista, niciodata nu va exista o cale de mijloc, ori va fi grea ori usoara, dar punerea in balanta a celor doua tine de vointa si de decizii....

....Viata...

                                                          "A rasarit soarele"

 Cu totii cunoasteti propozitia " a rasarit soarele", niste cuvinte ce sunt folosite in doua moduri: in primul rand de a exclama de bucurie datorita aparitiei astrului de foc,  si in al doilea rand este folosita pe post de expresie artistica in care este aratat faptul ca ceva bun a aparut si in viata ta!

 In cazul meu acum o folosesc pe post de expresie,...da, ceva bun a aparut si pe strada mea impreuna cu soarele adevarat! Se pare ca speranta se mareste cu fiecare zi!

 Atunci cand spun soare ma gandesc la lumina, iar lumina la randul ei semnifica bucurie, speranta si totodata reprezinta si culoarea alba...cel putin, asta e parerea mea despre lumina, as vrea sa o stiu si pe a ta!....Dar sa revenim la speranta si la aceasta expresie des intalnita.

  In tot acest timp in care intunericul crea un nor deasupra mea si pe langa mine, am putut sa aobesrv lucrurile din jurul meu, si anume fericirea si iubirea acompaniate de culori, ba chear am putut sa le si aud, suna melodios, cuprinzator si putin molipsitor. Poate aceste stari fericire - suparare, iubire - ura, sunt ca niste boli contagioase, molipsitoare ce poti scapa de una cu ajutorul celeilalte si asa sa se creeze acest infint circular.

 Si dupa toate aceste contacte cu "boala pozitiva", se pare ca au putut sparge bariera neagra, lasand sa apara primele semne ale albului.

 DA, ACUM POT SPUNE TARE SI CLAR, CA " SOARELE A RASARIT" SI AICI PE STRADA MEA INTUNECATA ALATURI DE SPERANTA!

...Viata...

     Batalia dintre trecut si viitor

  Ai avut vreodata impresia ca ceva te urmareste?...Eu am mereu!...Atunci cand ma uit spre viitor defapt observ ca ma uit spre trecut si in loc sa ma indrept spre lumina, o ceata neagra parca ma acopera formand o cusca.
  Observ din ce in ce mai mult ca totul se misca atat de repede, iar eu raman in urma, privind nedumerita.
  Oare este bine ca imposibilitatea de a reactiona e bine sa creeze in sufletul meu, al tau, o neliniste ce poate duce la o tristete profunda?...Nu stiu raspunsul, dar un lucru e sigur: reactia pe care o poti avea e involuntara. Cat ai vrea sa uiti tot, sa nu iti pese de anumite lucruri, sa nu te afecteze nimic, sa iti opresti lacrima si sa o transformi intr-un zambet.
  Dar nu, nu este asa, trecutul conteaza si poate lasa amprente enorme in viitor, ori cat de alb ai vrea sa fie viitorul nu poate fi datorita umbrei ce intruchipeaza trecutul.
   Poate, puterea este raspunsul, puterea de acontinua si de a trece peste, puterea de a lasa in urma, gandindu-te ce frumos a fost cat a fost sau luind totul ca o invatatura de minte, gandind totul pozitiv.
  Este greu, nu pot spune ca este usor sau o cale de mijloc, o simt pe pielea mea, totul se invarte iar eu stau in mijloc urmarind jocul de noante: alb, negru si gri, pentru ca viata este reprezentata prin aceste noante...De ce?..Pentru ca in tesatura vietii, culorile sunt slabe, lasandu-se acoperite de noantele neexpresive.
   Asa ca batalia dintre viitor si trecut nu se sfarseste lasnd gusturi amare, amaraciuni, suparari si neintelegeri!

....Lectura...

                    Floare-de-Zapada si evantaiul secret


   Acest roman este scris de o autoare contemporana, si anume Lisa See, nascuta in 1955 la Paris. Este o scriitoare americana cu ascendenta chineza. Pentru romanul " Floare-de-Zapada si evantaiul secret", ea a calatorit intr-o regiune izolata din China- unde i s-a spus ca este a doua persoana din strainatate care a vizitat vreodata zona- pentru a studia scrierea secreta inventata, utilizata si pastrata in taina de femei vreme de peste o mie de ani.
   In aceasta carte, impresionanta din punct de vedere psihologic si sentimental, este narata aspectele dure din viata chineza din vremea Imparatului Daoguang, a femeilor, plina de reguli si superstitii ce acopera misoginismul vietii familiale si publice
   Este respectata scurgerea timpului cu strictete: copilăria şi traiul nefericit al fetiţelor chinezoaice, căsătoria aranjată pe nevăzute, datoria de a face un număr mare de copii şi poziţia umilitoare din cadrul familiei soţului, spaima de a nu naşte un băiat.
   Personajele principale sunt reprezentari ale personalitatii autoarei, acestea sunt Flloare-de-Crin si Floare-de-Zapada, doua fete ce nu apartin aceleasi categori sociale ce devin doua prietene foarte bune si pentru a simboliza legatura dintre ele au scris pe  un evantai in limba secreta a femeilor legaminte ce le va uni pe veci.
    Pe timpul copilariei ele suportau dureri insuportabile datorita "legari picioarelor", o traditie in carre fetitelor de sase, sapte ani li se sfaramau oasele picoarelor si li se intorcea in asa fel in cat picioarul ajungea la dimensiunea de sapte centimetri. Cu cat piciorul era mai mic cu atat acestea erau ideale pentru maritis.
    In acest roman este vorba de gandirea inumana a barbatilor ce credeau femeile doar niste unelte datatoare de viata si astfel acestea isi gasesc refugiul in camerele lor de inntalnire unde isi pot crea propirul limbaj si reguli, chear daca universul lor se rezuma la o camera aceasta nu reprezenta o cusca ci libertate!